duminică, 13 iunie 2010

TURA CANICULARA HATEG - CINCIS- TOPLITA - DABACA- MESTEACAN - RACHITOVA - CIULA MICA - CIULA MARE - TUSTEA - FARCADIN - GENERAL BERTHELOT - HATEG







Vineri, 11.06.2010, cautam pe net informatii despre prognoza meteo pentru sfarsitul saptamanii si aflu ca se anunta vreme extrem de calduroasa cu temperaturi de + 33 grade, dar cum nu puteam sta tot weekend-ul in casa la umbra, am zis sa fac o iesire.
Dupa lungi cautari, am gasit un traseu potrivit pentru canicula si anume lacul de la Cincis si valea raului Cerna, zona superba dar dupa lacul Cincis ,care s-a transformat intr-o mare adunatura de cocalari si manelisti si cum spiritul proprietatii romanilor e mare, s-a ajuns sa nu mai ai loc de acces la nici macar un metru pe malul lacului... daca ar fi putut si-ar fi facut si gard pe apa unii :).












Dar am trecut si de coada lacului si toata agitatia si inghesuiala ne-am continuat drumul pe valea Cernei spre comuna Toplita.Ajunsi in Toplita am retrait experienta intrarii intr-un magazin comunal ca cele de pe vremuri (acesta a fost construit in anii 80) in care gasesti de toate de la ace si ata pana la fructe si legume, toate amestecate.
Am plecat apoi spre Dabaca pe valea Cernei in sus, drumul asfaltat se termina la iesirea din sat si urmeaza un drum frumos batatorit dar cam prafuit.






In final ajungem la Dabaca si incercam sa aflam in ce stare se afla poteca care duce la Mesteacan , un sat foarte frumos care acum cativa ani era parasit, dar se pare ca oamenii se reintorc la origini si satul prinde iarasi viata, spre care am aflat ca se poate urca doar pe jos.







Cerna



Ne-am ambitionat si am pornit la drum, un drum anevoios de aproape 3 km prin padure care se ingustase intr-o poteca pe care abia umbla un om si care urca spre zonele terasate care ne amageau ca la urmatoarea urcare vom gasi un drum forestier.


















O racorire mult dorita.
















In final, dupa o ora de urcare ajungem intr-o poiana terasata, dar prima casa din Mesteacan se arata descurajator undeva in stanga noastra. Ne-am oprit, am zabovit putin, apoi am decis sa urmam poteca pe care urcasem desi ea ne ducea in partea opusa. Dupa 200 de metri am iesit intr-un luminis care imi parea cunoscut, deja vedeam maretul Retezat, era drumul care strabatea culmea spre Mesteacan, de unde a inceput coborarea bine meritata.


























La Mesteacan am gasit pretioasa apa si desi am intrat in curtea unui cioban care tocmai taiase o oaie, nici macar cainii ciobanesti nu ne-au latrat, erau tolaniti la umbra de atata arsita. Am fost tratati asa CUM MAI STIE doar omul de la tara sa se poarte impecabil cu cel care ii calca proprietatea, apoi am primit indicatii despre drumul spre Rachitova pe care l-am parcurs cu franele trase tare.
A fost o tura de neuitat si desi era canicula am fost mereu protejati de umbra padurii.I ntoarcerea prin Rachitova-Ciula Mica-Ciula Mare-Tustea-Farcadin -General Berthelot si in final Hateg.